L’Eroica in Toscana

In cursele de ciclism de pe vremuri, nu era peste tot asfalt, bicicletele erau grele si mai complicat de folosit iar hidratarea se facea in mare parte cu bere, sampanie si vin. Am putea trage deja concluzia ca ciclistii de atunci erau mai “barbati”, dar totusi trebuie sa demonstram ca si generatia noastra poate. Cum in fiecare disciplina exista si melancolici, in fiecare an se organizeaza o serie de curse de ciclism numite Eroica. Acestea se desfasoara in SUA, Germania, Spania, etc dar cea mai cea, L’Eroica, are loc in localitatea Gaiole in Chianti din Toscana, Italia.

Traseele sunt de 46, 81, 106, 135 si 209 km, cele mai mari facand practic un inconjur al Toscanei din Chianti, in Siena, la Montalcino, Asciano, si inapoi in Gaiole. Eu am participat la varianta de 135km cu 2083m diferenta de nivel care a avut 77km asfalt si 58 de macadam, numit in Italia Strade Bianche.

Pentru a nu pierde nimic din atmosfera vremurilor trecute si pentru a se asigura ca toti ‘eroii’ au timp sa ajunga inapoi la start, plecarea s-a facut la alegere intre orele 5:00 – 7:00 AM. Stiind ca startul noaptea va fi ceva deosebit, am ales sa plec putin dupa ora 6 pentru a prinde urcarea la castelul Brolio iluminata cu lumanari. (vezi poza mai jos 😉 )

Am fost putin surprins de partile fara asfalt, acestea fiind destul de lungi, abrupte si tehnice. Mergand cu o cursiera veche pe un drum de macadam cu ceva pietris, odata iesit in afara trasei ideale dai de o provocare. O singura pana a trebuit sa ma opreasca pe o coborare, dar tinand cont de terenul accidentat, este un pret mic platit. Eu am fost pregatit cu 4-5 camere, asteptandu-ma ca anvelopele Michelin Dynamic Classic sa cedeze de mai multe ori.

Un alt motiv pentru care trezirea la 4-5 dimineata si plecarea in cursa au meritat din plin, este lumina din jurul orei 9 si ceata matinata care ascunde in zare Sienna. ⬇️

Avem de a face cu un concurs vintage, la care singurul accesoriu nou acceptat este casca de protectie. Asadar, si punctele de alimentare si checkpoint trebuie sa respecte regulamentul.

In punctele de alimentare, singurul lucru cu care eram deja obisnuit au fost bananele; in rest aveam: salam, prosciuto, tarta cu gem, paine cu ulei de masline, branza pecorino, apa si vin. Deosebite sunt insa cele 2 supe originare din Toscana: una din arpacas (un fel de supa de coliva) iar cealalta, mai cunoscuta in Italia, Ribolita.  Si pentru ca localnicii apreciaza Eroica, multi dintre ei ies in fata casei sau a podgoriei cu apa, limonada, struguri, sau chiar friptura.

Cum nu exista un chip care sa monitorizeze ciclistii, fiecare trebuie sa urmareasca pe harta punctele de control in care vor primi stampile pe baza carora isi primesc medalia la final. Am pus mai jos un mic montaj video.

Daca inca nu v-ati facut o parere despre ce inseamna abordarea acestui traseu, haideti sa va conving: O bicicleta vintage de curse are de obicei un raport mult mai mic de viteze ; asta inseamna ca poti pedala cu viteza, dar la urcare vei fi nevoit sa pui multa putere in pedale. Sa fiu putin tehnic, am avut un raport de urcare de 42 – 26, foaia mica fiind de 42 de dinti iar cel mai mare pinion de 26 de dinti.

L’Eroica in Gaiole nu este doar o cursa cu ciclisti pe biciclete, unele mai batrane decat ei, este un festival la care participa toata Toscana, o sarbatoare a bicicletei si a ceea ce a insemnat si inca inseamna aceasta in Italia si pretutindeni. Anul acesta au participat in jur de 8 000 de oameni. Atmosfera a fost de poveste, cu biciclete de tot felul, cu ciclisti si sustinatorii lor ce au luat in serios aerul vintage al competitiei si mai ales cu voie buna.

Ah, sa nu uit: ai o sticla de vin si in pachetul de concurs. 😉

Pentru alte aventuri cu bicicleta da click aici.